TARTÁR², tartaruri, s. n. (În mitologia antică) Loc așezat în fundul infernului, în care se presupune că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei; (în credința creștină) iad, infern. [Acc. și: tártar] – Din sl. tarŭtarŭ. Vezi definitia »

foobar -- sterge-ma. Vezi definitia »

INTERARTICULÁR, -Ă adj. (anat.) dintre articulații. (< fr. interarticulaire) Vezi definitia »

HUSÁR, husari, s. m. (Înv.) Ostaș din cavaleria maghiară. – Din magh. huszár. Vezi definitia »

PRISĂCÁR, prisăcari, s. m. Persoană care crește albine (pentru a obține miere și ceară); stupar, albinar; apicultor. – Prisacă + suf. -ar. Vezi definitia »