TAHIMETRÍE s. f. elem. taheometrie. Vezi definitia »

AUTOSCOPÍE s.f. Simptom al unor boli care constă în aceea că bolnavul crede că se vede pe sine însuși în fața lui. [< fr. autoscopie, cf. gr. autos – însuși, skopein – a privi]. Vezi definitia »

CAPITULÁȚIE, capitulații, s. f. Convenție prin care un stat stabilea un regim de privilegii pentru cetățenii străini aflați pe teritoriul său. [Var.: (înv.) capitulațiúne s. f.] – Din fr. capitulation. Vezi definitia »

TRICOLOGÍE s.f. Disciplină medicală care studiază afecțiunile pielii acoperite cu păr. [Cf. it. tricologia]. Vezi definitia »

ECOLOCÁȚIE s.f. (Tehn.) Reperaj al obstacolelor cu ajutorul ultrasunetelor. [Gen. -iei. / < fr. echolocation]. Vezi definitia »