țepărúie, țepărúi, s.f. (reg.) 1. băț de lemn ascuțit; par. 2. ghimpe, țeapă. Vezi definitia »

DIRÉCȚIE s.f. I. 1. Orientare în spațiu a unei persoane sau a unui obiect față de un punct de referință; loc către care se îndreaptă cineva sau ceva; sens al unei mișcări, al unei poziții etc. 2. (Mat.) Proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă. II. 1. Conducere, dirijare (a unei instituții, a unei întreprinderi etc.). ◊ Direcție de scenă = regie. 2. Funcție de director; (p. ext.) durată cât o persoană îndeplinește această funcție. 3. Organ care conduce o întreprindere, o instituție etc. ♦ Diviziune în cadrul unui minister, al unei mari instituții etc., care se ocupă de o anumită ramură de activitate. 4. Birou, local unde funcționează o direcție. III. Totalitatea pieselor sau sistemul cu care se dirijează un vehicul. ♦ Parte mobilă a ampenajului vertical cu ajutorul căruia pilotul manevrează avionul în plan orizontal. [Gen. -iei, var. direcțiune s.f. / cf. fr. direction, lat. directio]. Vezi definitia »

rapsodie Vezi definitia »

jegájnie (jigájnie), jegájnii (jigájnii), s.f. (reg.) unealtă de pescuit, în formă de plasă care are la capete câte o prăjină. Vezi definitia »

schităcíe, schităcíi, s.f. (reg.) vioiciune, sprinteneală; istețime. Vezi definitia »