CHIRCÍT, -Ă, chirciți, -te, adj. 1. Cu trupul strâns. 2. Care nu s-a dezvoltat bine; pipernicit; sfrijit. – V. chirci. Vezi definitia »

DEPĂȘÍT, -Ă, depășiți, -te, adj. Învechit, perimat. – V. depăși. Vezi definitia »

AUTOINSTRUÍT, -Ă, autoinstruiți, -te, adj. Care s-a instruit ca autodidact. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + instruit. Vezi definitia »

CHIȚĂÍT s. n. Faptul de a chițăi; sunet ascuțit specific pe care îl scoate șoarecele. [Var.: chițcăit s. n.] – V. chițăi. Vezi definitia »

TROGLODÍT², -Ă I. s. m. f. 1. om preistoric din cuaternar care locuia în caverne. 2. (fig.) om cu un nivel de viață foarte scăzut, primitiv. ◊ om necivilizat. II. adj. (despre animale, plante) care trăiește în caverne sau peșteri. (< fr. troglodyte) Vezi definitia »