MONÓCLU, monocluri, s. n. Lentilă rotundă, concavă sau convexă, care se fixează în orbita unui ochi pentru a corecta un defect de vedere. ♦ P. anal. Pansament făcut la un singur ochi. – Din fr. monocle. Vezi definitia »

SÍMPLU adj. 1. Care este format dintr-un singur element sau din elemente omogene. ♦ s.n. Probă la jocurile de tenis, disputată între doi jucători. 2. Ușor de făcut, de priceput etc. ♦ Fără ornamente, neîncărcat, necăutat. ♦ (Gram.) Timp simplu = timp al verbului care se conjugă fără auxiliar. 3. Care este într-un singur plan; care se petrece o singură dată. 4. (Despre oameni sau manifestările lor) Lipsit de rafinament, de afectare; sincer, cinstit. ♦ Lipsit de cultură; (peior.) necioplit. [Cf. fr. simple, lat. simplex]. Vezi definitia »

DÚBLU², -Ă I. adj. 1. care este de două ori mai mare; îndoit. 2. din două obiecte identice sau de aceeași natură. ◊ (s. m.) ~ băieți (sau fete) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte a plasei. 3. minge ~ă = mișcare neregulamentară la volei, handbal, tenis, constând în atingerea mingii de către jucător de două ori în momentul primirii sau în lăsarea acesteia să atingă de două ori la rând terenul sau masa de joc. II. s. n. motiv din literatura universală care utilizează două personaje identice sau foarte asemănătoare, spre a sugera complexitatea realității. (< fr. double) Vezi definitia »

CÁBLU s. n. 1. împletitură de fire, vegetale, sau metalice, pentru susținere ori tracțiune. 2. conductă electrică dintr-un mănunchi de fire metalice învelite într-un strat izolant. (< fr. câble, engl. cable) Vezi definitia »

ȘPÁCLU s. n. unealtă, lamă triunghiulară de oțel, cu care se răzuiește tencuiala, chitul etc. (< germ. Spachtel) Vezi definitia »