ÓBLU, OÁBLĂ, obli, oable, adj., adv. I. Adj. 1. (Pop.) Care se prezintă ca o linie dreaptă; fără cotituri, drept. ♦ (Despre câmpii) Plan, neted. ♦ (Despre înălțimi, urcușuri) Aproape vertical; abrupt. 2. (Despre mers) Încet și uniform. II. Adv. (Pop.) În linie dreaptă; drept; p. ext. (în legătură cu verbe de mișcare) fară înconjur, fără ocol, direct. – Din sl. oblŭ. Vezi definitia »

distrus.Exemplu „te fac bardaf”=te fac praf, te distrug Vezi definitia »

vinclu, vincluri s. n. (sport) locul de îmbinare a stâlpului și a barei transversale a unei porți de fotbal, handbal, polo, hochei etc. Vezi definitia »

BACALOGLU, Emanoil (1830-1891, n. București), fizician, chimist și matematician român. Acad. (1879), prof. univ. la București. Participant la Revoluția de la 1848. Contribuții originale îndeosebi în geometrie și optică; importantă activitate pedagogică și de organizare a cercetării științifice. Vezi definitia »

heblu s.m. 1.întuneric total într-un spațiu închis; 2.[în teatru]momentul dintre scene sau acte în care scena este cufundată în întuneric Vezi definitia »