MIÉRE s. f. Substanță semilichidă, gălbuie, dulce și aromată, foarte bogată în zaharuri, vitamine și enzime, culeasă și produsă de albine din nectarul florilor. ◊ Luna de miere = prima lună din viața conjugală. ◊ Loc. adj. De miere = generos, bun. ♦ Nectarul florilor. ◊ Compus: mierea-ursului = a) plantă erbacee cu frunzele catifelate, cu flori albastre-violete sau roșii (Pulmonaria officinalis); b) sâmbovină. – Lat. mel. Vezi definitia »

MONETIZÁRE, monetizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a monetiza și rezultatul ei. – V. monetiza. Vezi definitia »

EXPRIMÁRE s. f. acțiunea de a (se) exprima; formulare a unor idei sau sentimente etc. ◊ comunicare prin cuvinte; pronunțare a unor cuvinte etc. (< exprima) Vezi definitia »

REVALIDÁRE s.f. Acțiunea de a revalida și rezultatul ei. [< revalida]. Vezi definitia »

ÚNGERE, ungeri, s. f. Acțiunea de a (se) unge și rezultatul ei. – V. unge. Vezi definitia »