ABSÚRD, -Ă, absurzi, -de, adj. Care contrazice gândirea logică; care nesocotește legile naturii și ale societății; contrar bunului simț. ♢ Loc. adv. Prin absurd = prin admiterea unui raționament fals sau a unei premise false. ♦ Reducere la absurd = metodă de demonstrare a unui adevăr arătând că nici un alt punct de vedere afară de cel propus nu se poate susține. – Fr. absurde (lat. lit. absurdus). Vezi definitia »

MELOCÓRD s. n. instrument electronic care emite sunete neobișnuite, prin modificarea frecvențelor după dorința interpretului. (< fr. mélocorde) Vezi definitia »

MACHISÁRD s.m. Membru al unei formații de partizani din Franța în timpul războiului și al ocupației germane dintre 1940 și 1944. [< fr. maquisard]. Vezi definitia »

LORD s. m. (în Anglia) 1. mare proprietar funciar, în evul mediu. 2. titlu nobiliar ereditar sau conferit de rege; persoană cu acest titlu. 3. membru al Camerei Superioare (Camera Lorzilor) a parlamentului. 4. titlu al unor înalți demnitari englezi. (< engl. lord) Vezi definitia »

BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f. 1. Copil nelegitim. 2. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. – It. bastardo. Vezi definitia »