Definita cuvantului baston
bastón (bastoáne), s. n. – Bucată de lemn. – Var. baton, s. n. (baghetă, bucată). Mr. băscune, megl. băstun. It. bastone (sec. XVIII); în dialecte, prin intermediul ngr. μπαστούνι (cf. Ruffini 334) sau tc. bastun. Baton se folosește aproape exclusiv pentru bucățile de ciocolată, fr. bâton de chocolat.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu baston
GONFALÓN s. n. steag de război în evul mediu, cu partea liberă despicată (care reproducea stema posesorului). ◊ însemn al vechilor comune italiene sau al unor magistraturi din Italia (medievală). (< it. gonfalone) Vezi definitia »
DICTÓN s.n. Expresie proverbială, proverb; zicătoare, maximă. [< fr. dicton]. Vezi definitia »
on, ónuri s. n. A șaisprezecea literă a alfabetului chirilic. (din sl. on) Vezi definitia »
OMEGATRÓN s.n. (Fiz.) Spectometru de masă, care funcționează după principiul ciclotronului. [Pl. -oane. / < fr. omégatron]. Vezi definitia »
cripsion, cripsioáne, s.n. (înv.) chichiță (la o trăsură), loc pentru bagaje.
Vezi definitia »