Definita cuvantului bec
bec (becuri), s. n. – Sferă de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice. Fr. bec „cioc”, bec de gaz „felinar”. Pentru expresia a cădea pe bec, care reproduce fr. tomber sur un bec de gaz, cf. Graur, BL, IV, 72.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bec
LUNÁTEC, -Ă adj. v. lunatic. Vezi definitia »
MOLÁTEC, -Ă adj. v. molatic. Vezi definitia »
cec fara acoperire Vezi definitia »
AUSTRALOPITÉC, australopiteci, s. m. Maimuță fosilă cu însușiri apropiate de cele umane, care a trăit în Africa. [Pr.: a-us-] – Din fr. australopithéque. Vezi definitia »
ceréc (ciríc), cerécuri (cirícuri), s.n. (înv.) sfert. Vezi definitia »