Definita cuvantului becață
becáță (becáțe), s. f. – Pasăre (Scolopax rusticola). – Var. becaț, bicaț. It. beccaccia, prin intermediul ngr. μπεϰάτζα (DAR și REW 1013 derivă direct din fr. bécasse). – Der. becațină, s. f. (becață, Gallinago media), din fr. bécassine contaminat cu becață.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu becață
POȘÁDĂ s. f. 1. pictură la repezeală. 2. operă literară scrisă de mântuială. (< fr. pochade) Vezi definitia »
copáiță, s.f. sg. (reg.) scoarță de cireș uscată, amestecată cu paie, aprinsă de flăcăi în postul Paștilor pe un vârf de deal, de unde strigă fetele. Vezi definitia »
INDIANÍSTICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul limbii și al civilizației Indiei de dinaintea penetrației europene; indianism (2) [în DN]; indologie. [Pron. -di-a-. / < it. indianistica]. Vezi definitia »
TIFOBACILÓZĂ s. f. tuberculoză acută, cu aparență tifoidică. (< fr. typhobacillose) Vezi definitia »
îngropătúră s.f. (pop. și înv.) înmormântare, îngropare. Vezi definitia »