Definita cuvantului bedă
bédă (béde), s. f. – Necaz, supărare, grijă. Sl. bĕda, cf. bg. bĕdá, sb. bijeda, rut. bidá. Puțin obișnuit, se folosește în Trans., cu der. bedarnic, adj. (neomenos); bedarniță, s. f. (călău, zbir); bidi, vb. (a se chinui, a pătimi). Cf. obidă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bedă
hoándră s.f. (reg.) ceartă, gălăgie. Vezi definitia »
AUTOCÓRĂ adj., s. f. (plantă) ale cărei semințe se răspândesc fără intervenția factorilor externi. (< fr. autochore) Vezi definitia »
perechiúșă, perechiúșe, s.f. (reg.) pereche mică. Vezi definitia »
JARTIÉRĂ s. f. obiect accesoriu de îmbrăcăminte, din elastic, care ține ciorapul întins pe picior. ◊ fiecare dintre bucățile de elastic ale unui portjartier, cu un dispozitiv pentru fixat ciorapii. (< fr. jarretière) Vezi definitia »
TÂRGUJIÁNCĂ, târgujiénce, s.f. Femeie născută și crescută în municipiul Târgu-Jiu (din județul Gorj). ♦ Locuitoare din municipiul Târgu-Jiu. (târgujian + suf. -că) Vezi definitia »