Definita cuvantului bei
béi (béi), s. m. – 1. Titlu nobiliar al Imperiului Otoman, rezervat guvernatorilor de provincii sau domnitorilor vasali ai Imperiului. Din punctul de vedere al administrației otomane, era și titlu al domnitorilor din Munt. și Mold. – 2. Unghi concav la arșice. – Mr. bei. Tc. beg sau bey (Roesler 589; Șeineanu, II, 43; Lokotsch 282), cf. ngr. μπέης, alb. bek, bg. bei.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bei
castéi, castéie, s.n. (reg., înv.) castel. Vezi definitia »
pizăréi s.m. pl. (reg.) 1. copii care colindă cu pizăra (sorcova) de Anul Nou. 2. (fig.) bani, fructe, colăcei etc., tot de obțin copiii care colindă cu sorcova. Vezi definitia »
HÓCHEI s. n. joc sportiv pe iarbă sau pe gheață, care se dispută între două echipe, jucătorii căutând să introducă în poarta adversă o minge mică din cauciuc presat, respectiv pucul, cu ajutorul unei crose. (< engl., fr. hockey) Vezi definitia »
fundéi, fundéiuri, s.n. (reg.) 1. rămășiță dintr-o trâmbă de pânză, din care s-a tăiat o bucată. 2. rămășiță dintr-o claie de grâu, după ce s-au luat cei mai mulți snopi; așternutul de paie pe care se face stogul de grâu. 3. parte de sus a intestinului gros. Vezi definitia »
PÍEI formă de g.-d. art. v. pía máter. [DOOM 2] Vezi definitia »