Definita cuvantului beilic
beilíc (beilícuri), s. n. – 1. Palat rezervat oaspeților domnitorului, și mai ales trimișilor Sultanului. – 2. Monopol al cumpărării de oi pentru consumul palatului domnesc, a cărui valoare se stabilea, în general abuziv, de către cumpărător. – 3. Lucru de mîntuială. Tc. beylik (Șeineanu, II, 14), de unde provine și ngr. μπεηλίϰι. Cuvînt înv., ca și der. său beilicciu, s. m. (slujbaș însărcinat cu cumpărarea unui beilic 2), din tc. beylikci (sec. XVII).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu beilic
CATIÓNIC, -Ă adj. referitor la cationi. (< fr. cationique) Vezi definitia »
POLITOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la politologie. [Cf. fr. politologique]. Vezi definitia »
PERIODÓNTIC, -Ă adj. Al periodontului. [Cf. fr. périodontique]. Vezi definitia »
DINAMOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la dinamometrie. [< fr. dynamométrique]. Vezi definitia »
FULMÍNIC adj.m. (În sintagma) Acid fulminic = izomer al acidului cianic care, împreună cu metalele, formează săruri explozive. – Din fr. fulminique. Vezi definitia »