Definita cuvantului belciug
belciúg (belciúge), s. n. – 1. Verigă. – 2. (Înv.) Inel. – Mr. bilciugă, megl. bilțug. Sl. belŭčugŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Lexicon, 53; Türk, I, 263; Cihac); cf. bg. belčjug, v. sb. bĕlĭčugĭ, sb. biòčug, beòčug, „verigă de ușă”, rus. belčug. Totuși, cuvîntul nu este sl., ci tc., cf. Berneker 48. Cuvîntul mr. se explică prin contaminare cu tc. bilezik „brățară” › rom. belezic (Șeineanu, II, 46), care a circulat, de asemenea, deși puțin, cf. alb. beljezik, bg. belezik.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu belciug
FEBRIFÚG, -Ă adj., s.n. (Medicament) care scade, oprește sau previne febra; antipiretic. [< fr. fébrifuge, cf. lat. febris – febră, fugare – a pune pe fugă]. Vezi definitia »
TEFELÚG, tefeluge, s. n. Tăvălug. – Et. nec. Cf. tăvălug. Vezi definitia »
HIDROFÚG, -Ă, hidrofugi, -ge, adj. Hidrofob (1). – Din fr. hydrofuge. Vezi definitia »
VERMIFÚG, -Ă adj., s.n. (Substanță, medicament) care distruge viermii intestinali; antihelmintic. [< fr. vermifuge, cf. lat. vermis – vierme, fugare – a alunga]. Vezi definitia »
samșúg, samșúguri, s.n. (reg.) sanie (folosită la căratul lemnelor lungi). Vezi definitia »