Definita cuvantului belea
beleá (beléle), s. f. – Lovitură, necaz, supărare. – Mr. bilé, bileauă, megl. bilea. Tc. bela (Roesler 589; Șeineanu, II, 45; Lokotsch 194); cf. ngr. μπελιᾶς, alb. belja, bg. belja, sb. belaj. Cf. belaliu.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu belea
crectarea si adoptarea unei traduceri preexistente a textului Sfintei Scripturi sau ale scrierilor Sfintilor Parinti; dirtosi = a indrepta Vezi definitia »
BRUMĂREÁ, brumărele, s. f. Numele a două plante erbacee ornamentale cu flori diferit și viu colorate și cu miros plăcut (Phlox paniculata și drummondi). – Brumă + suf. -ărea. Vezi definitia »
jigneá, jignéle, s.f. (reg.) locul unde fierarul își înroșește fierul; cușniță. Vezi definitia »
cea mai dulce fata Vezi definitia »
CĂȚEÁ, cățele, s. f. 1. Femela câinelui. 2. Epitet dat unei femei rele sau depravate. ◊ Expr. (Rar) Cățea de vreme = vreme rea, cumplită. 3. Fig. (Arg.) Mitralieră. – Lat. catella. Vezi definitia »