Definita cuvantului benghi
bénghi (bénghiuri), s. n. – Aluniță naturală sau artificială. – Var. benchi, sbenghi; benic, s. n. (atlaz punctat). Tc. benek „aluniță” (Șeineanu, II, 46; Lokotsch 288). Pentru benic, cf. Șeineanu, II, 17. Introdus în sec. XVI.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu benghi
ECHI- Element de compunere însemnând „egal”, cu ajutorul căruia se formează substantive sau adjective. – Din fr. équi-, lat. aequi-. Vezi definitia »
BRUNELLESCHI (BRUNELLESCO), Filippo (1377-1446), arhitect și sculptor italian. În arhitectură, îmbină tendința renascentistă de măsură și echilibru cu cea gotică de elasticitate și elansare (cupola bisericii Santa Maria del Fiore, biserica San Lorenzo, capela Pazzi, palatul Pitti, toate la Florența). Sculpturi în care manifestă observația realistă a anatomiei și simț al dramatismului („Sacrificiul lui Isac”, panou la concursul pentru poarta Baptisteriului din Florența). Studii despre perspectivă. Vezi definitia »
DREPTÚNGHI s.n. Paralelogram cu unghiurile drepte. [< drept + unghi, după fr. rectangle]. Vezi definitia »
íchi (íchiuri), s. n. – Arșic plumbuit la jocul de arșice. Tc. yek (Șeineanu, II, 223). Vezi definitia »
numai ochi și urechi expr. foarte atent. Vezi definitia »