RAHICENTÉZĂ, rahicenteze, s. f. Introducere a unui ac de seringă în spațiul dintre două vertebre, pentru a face un tratament, o anestezie etc. – Din fr. rachicentèse. Vezi definitia »

GINOGENÉZĂ s. f. pseudogamie în care gametul mascul pătrunde în ovul fără să-l fecundeze, embrionul dezvoltându-se partenogenetic. (< fr. gynogenèse) Vezi definitia »

CROMATOPLÁSMĂ s. f. 1. structură periferică nedife-rențiată a citoplasmei, impregnată cu pigmenți; cromoplasmă. 2. rețeaua cromatinei nucleare. (< fr. chromatoplasme) Vezi definitia »

ERGOTÍNĂ s. f. alcaloid toxic din cornul secarei, care provoacă contracția mușchilor și este hemostatic; ergotoxină. (< fr. ergotine) Vezi definitia »

ciorchínă (ciorchíni), s. f. – Tip de inflorescență, racem, grapă. – Var. ciorchin(e). De la cioc, cu suf. -ină, și cu infixul r ca în fișcă › frișcă, fîțîi › fîrțîi, etc., cf. ciochină, și it. ciocca „ciorchine.” Der. de la cerc (Pușcariu, Dacor., VI, 309-13; DAR), sau de la un lat. *circulina (Densusianu, GS, V, 173), este mai puțin probabilă. Cihac, II, 53, semnala deja o înrudire cu ciochină. – Der. ciorchinos, adj. (abundent, bogat în ciorchini). Vezi definitia »