LĂÚTĂ, lăute, s. f. Instrument muzical cu coarde asemănător cu cobza; p. gener. instrument muzical cu coarde. [Var.: alăútă s. f.] – Din tc. lâuta, ngr. laúto. Vezi definitia »

piștitúră, piștitúri, s.f. (reg.) picătură. Vezi definitia »

ZĂDĂREÁLĂ, zădăréli, s. f. Excitare; incitare. (din zădărî + suf. -eală; cf. ijderi) Vezi definitia »

REZÉRVĂ s. f. 1. cantitate (de bunuri) pusă deoparte pentru a fi folosită mai târziu; depozit. ♦ (jur.) ~ succesorală (sau legală) = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, rezervată de drept unor anumiți moștenitori. ◊ (fig.; pl.) posibilități. ◊ cantitate de substanțe minerale utile într-un zăcământ. 2. cameră de spital unde se internează un singur bolnav. 3. parte din armată chemată sub arme numai în timp de război sau în mod excepțional în timp de pace; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. ◊ (sport) jucător care poate înlocui la nevoie pe unul dintre jucătorii angajați în competiție. 4. motiv de îndoială, obiecție. ♦ fără ~ = fără reținere, în întregime. ◊ (fig.) prudență, cumpătare, măsură; discreție. (p. ext.) răceală, indiferență. (< fr. réserve) Vezi definitia »

șpágă s.f. (înv.) 1. spadă, spangă; baionetă. 2. șperț. Vezi definitia »