HEMÍNĂ, hemine, s. f. Substanță organică produsă prin încălzirea hemoglobinei cu clorură de sodiu și acid acetic, folosită în medicina judiciară pentru identificarea petelor de sânge. – Din fr. hémine. Vezi definitia »

HĂULITÚRĂ, hăulituri, s. f. Chiuitură. [Pr.: hă-u-] – Hăuli + suf. -tură. Vezi definitia »

RÓNDĂ adj. f. (Despre o literă, scriere) Cu linia rotundă, groasă și dreaptă; peniță rondă = peniță specială cu vârful lat, folosită pentru acest gen de scriere. // s.f. Cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet; rond² (2) [în DN]. [< fr. ronde]. Vezi definitia »

bólniță (bólnițe), s. f. – Spital, azil. Sl. bolĭnica (Miklosich, Lexicon, 39). (Înv.). Vezi definitia »

DACRIOCISTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a sacului lacrimal. [Pron. -cri-o-. / < fr. dacryocystite, cf. gr. dakryon – lacrimă, kystis – bășică]. Vezi definitia »