SEMIOBSCÚR, -Ă adj. 1. pe jumătate obscur, întunecos. 2. (fig.) parțial neclar, ascuns, tainic. (< semi- + obscur) Vezi definitia »

áur, s. m. – Metal prețios de culoare galbenă strălucitoare. – Istr. aur. Lat. aurum (Pușcariu 170; Candrea-Dens., 118; REW 800; DAR); cf. alb. ar, it., sp. oro, engad., v. prov. aur, fr. or, port. ouro. Der. aura, vb. (rar, a auri); aurar, s. m. (meșter care lucrează obiecte de aur; țigan care caută pepite de aur; odinioară munceau sub supravegherea marelui armaș, și plăteau soției domnitorului un dram (3,38 gr.) de aur în chip de contribuție anuală), pe care Pușcariu 171 și DAR îl derivă direct din lat. aurārius (atrăgînd atenția apoi că rezultatul normal ar fi *arar, Pușcariu, Lr., 18, a admis o analogie cu aur; este vorba mai probabil de o der. internă în rom., cu suf. de agent -ar); aurăreasă, s. f. (nevasta căutătorului de aur); aurărie, s. f. (activitate de aurar; aurire, poleire cu aur); aurel, adj. (aurit), cuvînt artificial, inventat probabil de Bolintineanu; auret, s. n. (obiecte de aur); auri, vb. (a acoperi cu un strat subțire de aur), pe care Pușcariu 172 și DAR îl consideră drept reprezentant direct al lat. aurire; aurică, s. f. (pătlagină, Lantana Camara); auritură, s. f. (aurire); auriu, adj. (de culoarea aurului); auros, adj. (aurifer). – Der. neol. aurifer, adj.; auripigment, s. m. Vezi definitia »

a se trage pe cur / pe buci expr. (vulg.) a se sustrage (de la ceva), a trage chiulul. Vezi definitia »

SAUROZÁUR s. m. reptilă fosilă care cântărea circa 10 tone și atingea până la 12 m. (< sauro- + -zaur) Vezi definitia »

cómur (-ră), adj. – Închis la culoare. Origine necunoscută. Se folosește în Dobr. După Drăganu, Dacor., IX, 208, din mag. komor „înfiorător”, soluție ce nu convine nici semantic nici geografic. Vezi definitia »