OCLUSÍVĂ, oclusive, adj.f. (În sintagma) Consoană oclusivă (și substantivat, f.) = consoană care se articulează printr-o ocluziune a canalului fonator, urmată de o explozie; consoană explozivă. [Var.: ocluzívă adj.f.] – Din fr. occlusive. Vezi definitia »

EPRUVÉTĂ, epruvete, s. f. Piesă de probă confecționată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării materialului respectiv. – Din fr. éprouvette. Vezi definitia »

BÂȚÂIÁLĂ, bâțâieli, s. f. Mișcare repede și neliniștită a mâinilor, a picioarelor, a capului sau (la animale) a cozii. – Din bâțâi + suf. -eală. Vezi definitia »

GEODINÁMICĂ s.f. Disciplină care studiază modificările suferite de scoarța Pământului sub acțiunea diferiților agenți; geologie dinamică. [Gen. -cii. / < fr. géodynamique]. Vezi definitia »

ULCELÚȚĂ, ulceluțe, s. f. Ulcelușă. – Ulcea + suf. -uță. Vezi definitia »