Definita cuvantului bere
bére s. f. – Băutură alcoolică slabă din hamei. Germ. Bier, modificat prin asociere spontană cu vb. bere (a bea), cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275; DAR). Trebuie să fi intrat în rom. cel puțin din sec. XVI; prima fabrică de bere care apare în documente este cea de la Iași, din 1560. În mr. din it. birra (Ruffini 103).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bere
CONSFĂTUÍRE s.f. Acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei. ♦ Ședință în care se discută probleme de interes comun. [< consfătui]. Vezi definitia »
ACOPERITOÁRE, acoperitori, s.f. – V. acoperitor (2) [DEX'98] Vezi definitia »
ILEGALIZÁRE, ilegalizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a ilegaliza și rezultatul ei. – V. ilegaliza. Vezi definitia »
VÍSCERE s. n.pl. Totalitatea organelor care se află în marile cavități ale corpurilor (mai ales în cavitatea abdominală), la oameni și animale; măruntaie. – Din fr. viscère. Vezi definitia »
DEPERSONALIZÁRE s. f. acțiunea de a depersonaliza. ◊ simptom caracterizat prin dispariția conștiinței propriei persoane, a propriului eu. (< depersonaliza) Vezi definitia »