Definita cuvantului bertă
bértă (bérte), s. f. – Podoabă de cap, văl. – Var. b(e)artă, bortă, partă. Mag. bérta, din germ. Berthe, cf. fr. berthe, sp. berta. Var., provenind din mag., sînt populare în Trans., ca și der. bertelie. Pentru acesta din urmă, cf. Bogrea, Dacor., IV, 793.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bertă
DIATÉZĂ2 s.f. Predispoziție a organismului la anumite boli. [< fr. diathèse, cf. gr. diathesis – dispoziție]. Vezi definitia »
zestrișoáră s. f., g.-d. art. zestrișoárei; pl. zestrișoáre Vezi definitia »
BUFONÁDĂ s.f. Vorbă, gest de bufon care provoacă râsul; glumă, poznă, caraghioslâc. [Gen. -iei. / cf. fr. bouffonnerie]. Vezi definitia »
géliță s.f. (reg.) 1. ger mare. 2. (fig.) om aspru, dur. Vezi definitia »
vrániță (-țe), s. f. – Poartă țărănească de scînduri sau de nuiele. – Var. vracniță, vragniță, vramniță. Sl., slov. vratnica, bg. vranica, din sl. vrata (Cihac, II, 465; Tiktin; Conev 81). Vezi definitia »