ALÁMĂ s. f. 1. aliaj de cupru și zinc. 2. (pl.) obiect din acest aliaj; instrumente muzicale de suflat din alamă (1). (după it. lama) Vezi definitia »

crețitúră, crețitúri, s.f. (reg.) creț de rochie sau de față; încrețitură, zbârcitură. Vezi definitia »

CRẤȘMĂ s. f. v. cârciumă. Vezi definitia »

MUCINÁZĂ s. f. ferment al sucului intestinal, care coagulează mucina. (< fr. mucinase) Vezi definitia »

TÂRCOÁLĂ, târcoale, s. f. Fiecare dintre cele două discuri de lemn pe care se sprijină șiștarii prâsnelului morii. – Din târcol. Vezi definitia »