HIDROACÚSTIC, -Ă I. adj. referitor la hidroacustică. II. s. f. ramură a acusticii care studiază producerea și propagarea sunetelor în apă. (< fr. hydroacoustique) Vezi definitia »

TITHÓNIC s. n. facies alpin al etajului portlandian, caracterizat prin depuneri masive de calcare albe, compacte, care formează catene muntoase. (< fr. tithonique) Vezi definitia »

AERONAÚTIC, -Ă I. adj. referitor la aeronautică. II. s. f. tehnica construirii și conducerii aeronavelor, precum și a navigației aeriene. (< fr. aéronautique) Vezi definitia »

AGROGEOLÓGIC, -Ă, agrogeologici, -ce, adj. Referitor la agrogeologie, de agrogeologie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. agrogéologique. Vezi definitia »

SCHEMÁTIC, -Ă I. adj. care reprezintă un lucru în trăsături generale; (depr.) care nu iese din anumite tipare fixe, șabloane; rigid, dogmatic: superficial. II. s. f. alcătuire, concepție cu caracter de schemă. (< fr. schématique) Vezi definitia »