SUBCONTRARIETÁTE s. f. (log.) raport de ~ = raport între o judecată particular-afirmativă și una particular-negativă, prin aceea că nu pot fi ambele judecăți false, dar pot fi ambele adevărate. (< sub- + contrarietate) Vezi definitia »

SIMULTANEITÁTE s. f. Însușirea a unor acțiuni, fenomene sau a unor evenimente de a fi simultane (1); existența, producerea mai multor acțiuni în același timp; coincidență în timp; sincronism. [Pr.: ne-i-] – Din fr. simultanéité. Vezi definitia »

INCREDULITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a nu fi credul; lipsă de încredere; neîncredere. – Din fr. incrédulité. Vezi definitia »

INCITABILITÁTE s. f. stare de incitare; însușirea a ceea ce este incitabil. (< fr. incitabilité) Vezi definitia »

SURUGIÉȘTE adv. (Rar) În felul surugiilor, ca surugii. – Din surugiu + suf. -ește. Vezi definitia »