TUTUNĂRÍT s. n. 1. (Rar) Faptul de a cultiva tutun (1); îndeletnicire a cultivatorului de tutun. 2. Dare plătită în trecut domniei de către cei care cultivau tutun. – Tutun + suf. -ărit. Vezi definitia »

SIT, síturi, s.n. (Franțuzism rar) Priveliște din natură; peisaj. Dealurile și pădurile Hușului reproduc ... pitoreștile situri de lângă Carlsbad. HAȘDEU, I.V. 131. Vezi definitia »

EXTRAVERTÍT, -Ă adj. (Despre oameni) Caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii din afară; deschis. [Var. extrovertit, -ă adj. / cf. fr. extraverti]. Vezi definitia »

ASFINȚÍT s. n. 1. Faptul de a asfinți; timpul când apune soarele. ♦ Fig. Declin, sfârșit. 2. Loc unde asfințește soarele; apus, vest. Vezi definitia »

îngălbít, -ă, adj. (reg.) plin până-n gât, sătul de toate. Vezi definitia »