PAGÓDĂ s. f. (< fr. pagode; cuv. al unei limbi din India) 1. Templu, edificiu religios (hindus, budist sau brahman), la unele popoare orientale, alcătuit din mai multe etaje care se retrag succesiv și ale căror streșini sunt întoarse în sus, dând edificiului o formă piramidală. ♦ Abajur-pagodă = abajur a cărui formă este asemănătoare cu acoperișul unei pagode. 2. Idol, zeu adorat într-o pagodă. 3. Mică figurină chinezească, cu capul mobil, fabricată în China, în sec. 17-18. 4. Monedă de aur indiană cu circulație în sec. 17-19. (Notă: Definiția este din Dicționarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI) Vezi definitia »

ostáfcă (-ce), s. f. – Retragere, situație de militar în retragere. Rus. ostavka (Cihac, II, 232). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

DUZÍNĂ s.f. Ansamblu de douăsprezece obiecte de același fel. ◊ De duzină = a) făcut în serie, de calitate inferioară; b) (despre oameni) mediocru. [< fr. douzaine]. Vezi definitia »

ADRENALÍNĂ s. f. hormon secretat de glandele medulosuprarenale, cu proprietăți vasoconstrictoare; epinefrină. (< fr. adrénaline) Vezi definitia »

RETRORACHÉTĂ s. f. motor-rachetă a cărui forță de propulsie este dirijată în sens invers față de direcția de plasare, în scopul frânării. (< engl. retrorocket) Vezi definitia »