normăleáscă adj. (înv. și reg.; în sintagmă) școală normălească = școală primară. Vezi definitia »

îngrășáță s.f. (înv.) îngrășare, îngrășat. Vezi definitia »

LEUCOBÁZĂ s.f. Compus obținut prin reducerea anumitor materii colorante și care prin oxidare formează din nou materia colorantă respectivă; leucoderivat. [< germ. Leukobase, fr. leucobase]. Vezi definitia »

SPÚTĂ s.f. Mucozitate, expectorație; flegmă. [< lat. sputum]. Vezi definitia »

CONȘTIÍNȚĂ s. f. 1. forma cea mai evoluată, proprie omului, de reflectare psihică a realității obiective prin intermediul senzațiilor, percepțiilor și gândirii, sub formă de reprezentări, noțiuni, judecăți, raționamente, inclusiv procese afective și voliționale. ◊ gândire, spirit. 2. faptul de a-și da seama; înțelegere. ♦ ~ socială = ansamblul concepțiilor etc. unei societăți ca reflectare a vieții ei materiale; ~ de clasă = faptul de a fi conștient de apartenența la o anumită clasă, de a înțelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. sentiment pe care omul îl are asupra moralității acțiunilor sale. ♦ proces de ~ = luptă sufletească generată de momente și de situații de viață deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remușcare. 4. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetățenilor de a avea orice concepție religioasă, filozofică etc. (< fr. conscience, lat. conscientia) Vezi definitia »