Definita cuvantului cergă
cergă (cérgi), s. f. – 1. Pătură. – 2. Pînză de cort. – Mr., megl. cergă „cort”. < Tc. cerga „cort” (Șeineanu, II, 101; Meyer 439; Lokotsch 412); cf. ngr. tsérga, alb. tsergë, sb. čerga, magh. cserga, cserge, țig. čerga, cu accepții care oscilează între „cort” și „pătură”. Istoria acestui cuvînt nu este clară. Pare a fi vorba despre lat. serica, trecut în gr. și de acolo în tc. (Berneker 145), de unde provin cuvintele sl. (Miklosich, Fremdw., 82). Este posibil să fi intrat în rom. prin mai multe filiere în același timp. (După Murnu 45, ngr. provine din rom.; după Meyer, Neugr. St., II, 61, din sl. A. Sacerdoțeanu, Revista istorică, XXI, 321-4, deriva rom. direct din lat.). – [Art. 1675]
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cergă
TELEMĂSÚRĂ, telemăsuri, s. f. Transmitere la distanță a valorii unei mărimi măsurate, după traducerea ei într-o mărime intermediară, la recepție urmând să se facă traducerea inversă. – Din fr. télémesure. Vezi definitia »
-FÁZĂ2 elem. „apariție, manifestare; fază”. (< fr. -phase, cf. gr. phasis) Vezi definitia »
AVANSCÉNĂ s. f. 1. parte a scenei între cortină și rampă. 2. fiecare dintre cele două loji în imediata apropiere a scenei. (< fr. avant-scène) Vezi definitia »
ANTIREZONÁNȚĂ, antirezonțe, s. f. (Fiz.) Stare de vibrație opusă rezonanței. – Din fr. antirésonance, engl. antiresonance. Vezi definitia »
CĂRȚIȘOÁRĂ, cărțișoare, s. f. (Rar) Cărticea (1). – Carte + suf. -ișoară. Vezi definitia »