DECLARÁ, declár, vb. I. 1. Tranz. A anunța ceva prin grai sau în scris; a spune, a afirma deschis, a face cunoscut. ♦ A face o comunicare cu caracter oficial în fața unei autorități, ♦ A da pe față, a mărturisi cuiva un sentiment intim. 2. Tranz. A considera, a califica drept...; spec. a pronunța asupra cuiva o sentință judecătorească. A declara pe cineva repetent. ♦ Refl. A mărturisi despre sine că..., a se recunoaște ca... Mă declar învins. 3. Tranz. (În expr.) A declara război = (despre state) a anunța în mod oficial începerea stării de război; fig. a lua o atitudine ostilă, combativă față de cineva sau de ceva. A declara grevă = a anunța în mod oficial începerea unei greve. (Jur.) A declara apel = a face apel. 4. Refl. (Despre procese, fenomene) A lua naștere, a apărea, a se ivi, a începe. 5. Refl. A lua atitudine, a se pronunța pentru sau contra cuiva sau a ceva. – Din fr. déclarer, lat. declarare. Vezi definitia »

PRENUMĂRÁ, prenúmăr, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A (se) număra printre..., a (se) socoti între... – Pre² + număra. Vezi definitia »

SUSURÁ vb. intr. (despre ape curgătoare, frunze) a produce un susur. (< fr. susurrer) Vezi definitia »

ÎNCORPORÁ vb. I. tr. 1. A absorbi, a îngloba, a cuprinde în sine. ♦ A alipi, a anexa (un teritoriu, o provincie); a incorpora. 2. A încadra (un recrut) pentru stagiu în armată. [Cf. fr. incorporer, lat. incorporare]. Vezi definitia »

BUMBARÁ s. f. v. cumbara. Vezi definitia »