gîză (gấze), s. f. – 1. Insectă. – 2. Lighioană, vietate. – Var. ghiză. Creație expresivă, bazată pe imitarea zumzăitului, cf. bîză, și sl. g(ŭ)myžĭ „insectă”. După Cihac, II, 120 și Scriban, din pol. giez, care pare mai puțin probabil. Candrea, Elemente, 406, presupune că trebuie să se plece de la un vb. imitativ *gîzîi, format ca bîzîi. – Der. gîzulie, gîjulie, gujulie, gîzoabă, s. f. (insectă). Din rom. provine rut. gadzulja „gîndac” (Candrea, Elemente, 406). Vezi definitia »

BENZIDÍNĂ s.f. Substanță aromatică cristalină, folosită la fabricarea coloranților. (din fr. benzidine) Vezi definitia »

CRONOIZOPLÉTĂ s. f. linie care unește, într-un grafic reprezentând dinamica în timp a unui proces, punctele cu aceeași valoare. (< fr. chronoïsoplète) Vezi definitia »

CONSTÁNTĂ s.f. 1. (Mat.) Mărime cu valoare invariabilă, neschimbată. 2. (Fiz.) Mărime care caracterizează un fenomen, un material, un aparat etc. 3. Element al limbajului formalizat, reprezentând un nume socotit fix pentru același denotat. [< fr. constante]. Vezi definitia »

CHIRFOSEÁLĂ, chirfoseli, s. f. (Reg.) Faptul de a chirfosi. ♦ Zăpăceală, hărmălaie. – Chirfosi + suf. -eală. Vezi definitia »