DIBUÍ, díbui, vb. IV. 1. Intranz. A merge cu nesiguranță, șovăielnic, căutând un drum. ♦ Tranz. și intranz. A căuta cu nesiguranță; a căuta pipăind prin întuneric. ◊ Expr. Pe dibuite = pipăind, căutând cu mâinile, fără sa vadă; la întâmplare, la nimereală. 2. Intranz. A nimeri. 3. Tranz. A da de urma cuiva care se ascunde; a găsi, a descoperi, a afla, a dibăci. [Prez. ind. și dibuiesc] – Et. nec. Vezi definitia »

GĂLBÚI, -ÚIE, gălbui, adj. Care are o culoare apropiată de galben; gălbenatic, gălbeniu, gălbiu. – Galben + suf. -ui. Vezi definitia »

a îngropa mingea-n terenul adversarului expr. (la volei) a obține un punct la capătul unui atac executat în forță. Vezi definitia »

jepăluí, jepăluiésc, vb. IV (reg.) a jumuli (o pasăre). Vezi definitia »

HĂMUÍ, hămuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A istovi un animal punându-l să tragă prea mult la ham². – Ham² + suf. -ui. Vezi definitia »