UNCHIÁȘ, unchiași, s. m. 1. (Pop.) Om bătrân; moș, moșneag. 2. (Reg.) Unchi (1). [Var.: (reg.) unchéș s. m.] – Unchi + suf. -aș. Vezi definitia »

sufertaș (-șe), s. n. – Ansamblu de vase cu care se transportă mîncarea. – Var. sefertaș. Tc. sefer tasi, din arab. sefer „călătorie” și tas „ceașcă” (Șeineanu, II, 318; Lokotsch 1879), cf. tas. Vezi definitia »

baș³ (capătul unei bărci, agio) (rar) s. n. Vezi definitia »

FEDELÉȘ, fedeleșuri, s. n. Butoiaș mic, de forme diferite, în care țăranii își țin apa când lucrează la câmp. ◊ Expr. (Adverbial) A lega fedeleș = a lega strâns și bine ca să nu poată scăpa; a lega cobză. [Acc. și: fédeleș. – Pl. și: fedeleșe] – Din magh. fedeles. Vezi definitia »

ÎNGERÁȘ, îngerași, s. m. Diminutiv al lui înger; îngerel. – Înger + suf. -aș. Vezi definitia »