CAVALÉR, cavaleri, s. m. 1. (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (În evul mediu, în apusul și în centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, inițial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al lui. 2. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc, laic sau religios. 3. Titlu onorific conferit, în unele țări, posesorului anumitor decorații importante. 4. Persoană având titlul de cavaler (1-3). 5. Călăreț. 6. (Adesea adjectival) Om plin de abnegație, generos și nobil; om amabil, binevoitor, îndatoritor. 7. (Pop.) Tânăr necăsătorit, holtei, burlac. ◊ Cavaler de onoare = tânăr necăsătorit care însoțește pe miri la cununie. – Din rus. kavaler (< fr.). Vezi definitia »

CALCIFÉR, -Ă adj. Care conține calciu. [< fr. calcifère, cf. lat. calx – var, ferre – a purta]. Vezi definitia »

SEMIBURSIÉR, -Ă, semibursieri, -e, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care primește doar o parte din cuantumul unei burse integrale. [Pr.: -si-er] – Semi- + bursier. Vezi definitia »

BINDER, Antoaneta (n. 1922, Ploiești), pictor și gravor român. Stabilită la Bonn (1973). Portrete esențializate în în grafică („N. Titulescu”). În pictură realizează compoziții echilibrate cromatic, într-o structură geometrică („Sentiment în vidul atelierului”). Vezi definitia »

priér s. m. – Aprilie. – Megl. pril’. Lat. aprilis (Pușcariu 1381; Candrea-Dens., 1444; REW 562), cf. aprilie. Pentru fonetism, cf. Graur, BL, III, 50. Vezi definitia »