STABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi stabil, solid, trainic; soliditate, statornicie; fermitate. ♦ Durabilitate, trăinicie. ♦ Faptul de a-și păstra locul, de a nu fi mișcat din loc; fixitate. ♦ Spec. (Fiz.) Proprietate a unui corp de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială. ♦ Situație sigură, fermă. – Din fr. stabilité, lat. stabilitas, -atis. Vezi definitia »

ARTIFICIALITÁTE s. f. caracter artificial; lipsă de naturalețe. (< fr. artificialité) Vezi definitia »

FORȚAMÉNTE adv. (Liv.) Necesar, obligatoriu; forțat; riguros. [Cf. it. forzatamente, fr. forcément]. Vezi definitia »

PERMISIBILITÁTE s. f. faptul de a fi permisibil. (< engl. permissibility) Vezi definitia »

DIVORȚIALITÁTE s. f. frecvența divorțurilor în sânul unei populații, într-un anumit interval de timp. (< fr. divortialité) Vezi definitia »