SPÓNGIE, spongii, s. f. (Zool.) Burete. – Din lat. spongia. Vezi definitia »

EXTÍNCȚIE s.f. (Rar) Stingere, slăbire (a unei acțiuni, a unei oscilații etc.); dispariție totală. [Gen. -iei, var. extincțiune s.f. / cf. fr. extinction]. Vezi definitia »

SÁLCIE¹, sălcii, s. f. Numele mai multor specii de arbori și de arbuști cu ramuri lungi, subțiri și mlădioase, cu frunze lanceolate și cu flori galbene-verzui dispuse în mâțișori, care cresc la marginea apelor (Salix); arbore aparținând uneia dintre aceste specii. ◊ Salcie pletoasă (sau plângătoare) = varietate de salcie¹ cu ramuri foarte lungi, flexibile și plecate în jos (Salix babylonica). [Pl. și: sálcii. – Var.: sálce s. f.] – Lat. salix, -icis. Vezi definitia »

ACROPARESTEZÍE s.f. (Med.) Tulburare manifestată prin amorțeli în vârful degetelor. [Gen. -iei. / < fr. acroparesthésie, cf. gr. akron – extremitate, para – la, aisthesis – simțire]. Vezi definitia »

ABAȚÍE s.f. (Rar) Mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate. ♦ Stăreție. [Gen. -iei. / < it. abbazia, cf. lat. abbatia]. Vezi definitia »