Definita cuvantului beteală
beteálă (-éli), s. f. – 1. Podoabă din fire de metal auriu (arareori argintiu) pe care miresele și-o pun în cap. – 2. Mătase de porumb. Var. peteală, betea. Ngr. πετάλιον „foiță de aur”, de unde lat. med. petalum „lamina aurea in capite Romani pontificis” (Du Cange); probabil încă un detaliu faptul că costumul tipic al țăranului român imită moda imperială bizantină. După Cihac, II, 685 și Candrea, din gr. πετάλον, ngr. πετάλι „foaie, petală”. Totuși, chiar Cihac derivă peteală din sl. petalja „nod”, ca și cum ar fi un cuvînt diferit. Var. este un sing. refăcut, cf. Byck-Graur 29.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu beteală
campánă s.f. 1. Capitel al unei coloane corintice sau dorice. 2. Construcție de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul; ecluză (2) cu aer comprimat. 3. (muz.; pl.) Instrument de percuție din metal, în formă de cupă răsturnată, pusă în vibrație prin lovirea cu un ciocan de lemn; clopote. (< fr. campane, lat., it. campana, clopot) Vezi definitia »
problémă (probléme), s. f. – Chestiune; enigmă. Fr. problème. Este dubletul lui provlimă, s. f. (propunere; chestiune), înv., din ngr. πρόβλημα (Gáldi 245). – Der. problematic, adj., din fr. problématique. Vezi definitia »
BLASTOMOGENÉZĂ s.f. Proces de formare și dezvoltare a unei tumori maligne. [< fr. blastomogenèse, cf. gr. blastoma – tumoare, genesis – naștere]. Vezi definitia »
FUGÚȚĂ, fuguțe, s. f. Diminutiv al lui fugă1 ♦ (Adverbial, în forma fuguța) Degrabă, fuga! ◊ Expr. A da fuguța = a se duce repede; a fugi. Fuguța-fuguța = foarte repede, repede de tot. – Fugă1 + suf. -uță. Vezi definitia »
LEICUȘOÁRĂ, leicușoare, s. f. (Pop.) Leicuță2. – Leică1 + suf. -ușoară. Vezi definitia »