Definita cuvantului bici
bíci (bíce), s. n. – 1. Obiect din împletitură de curele cu care se lovesc sau îndeamnă animalele să meargă. – 2. Lovitură dată cu acest obiect. Sl. bičĭ de la biti „a lovi” (Miklosich, Lexicon, 22; Slaw. Elem., 14; Cihac; Berneker 56); cf. bg. bičŭ, sb., cr., ceh., rus. bič, pol. bicz. Cf. și băț. Der. biciui, vb. (a bate cu biciul); biciuială, s. f. (bătaie cu biciul, flagelare); biciuitor, adj. (care biciuiește); biciușcă, s. f. (bici). Din rom. provine săs. bitsch. Ngr. βίτσα și alb. bisk se trag direct din sl. (cf. G. Meyer, 34).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bici
pitulicí2, s.n. (reg.; în constr.) de-a pituliciu = de-a baba oarba. Vezi definitia »
PECI s. n. v. peciu. Vezi definitia »
PILÁCI, -CE, pilaci, -ce, adj. (Fam.) Bețiv. – Pili2 + suf. -aci. Vezi definitia »
ulucí, ulucésc, vb. IV (reg.) a netezi ulucile sau scândurile dușumelii la o casă. Vezi definitia »
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, scr. opačiti. Vezi definitia »