RETÍNĂ s.f. Membrană interioară a ochiului, sensibilă la lumină, pe care se formează imaginea vizuală. [Pl. -ne. / < fr. rétine]. Vezi definitia »

părăsínță, părăsínțe, s.f. (înv.) părăsire. Vezi definitia »

FÓRJĂ, forje, s. f. 1. Instalație simplă, fixă sau mobilă, pentru încălzirea metalelor în vederea forjării lor la cald. ◊ Forjă de câmp = forjă portativă cu vatră de fontă și cu un ventilator acționat cu piciorul prin intermediul unei pedale. 2. Cantitate de metal care se încălzește o dată la forjă (1). 3. Forjărie. – Din fr. forge. Vezi definitia »

STRĂDUÍNȚĂ, străduințe, s. f. (Rar) Strădanie. – Strădui + suf. -ință. Vezi definitia »

CEREBROZÍDĂ s.f. Substanță lipoidă complexă din țesutul nervos, având un rol important în metabolismul celulei nervoase. [< fr. cérébroside]. Vezi definitia »