NÉMEȘ, -Ă, nemeși, -e, s. m. și f. (Adesea adjectival) 1. Denumire dată în Moldova, în evul mediu, stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare. 2. Denumire dată în Transilvania, în evul mediu, nobililor mici și mijlocii; p. ext. denumire dată membrilor clasei stăpânitoare. – Din magh. nemes. Vezi definitia »

puș², pușe, s.n. (reg.) claie, grămadă de strujeni (coceni). Vezi definitia »

ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Reg.) 1. Care zace bolnav în pat; fără putere; p. ext. leneș, trândav. 2. Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. – Zăcea + suf. -aș. Vezi definitia »

miríș s.m. (reg.) ființă care deoache. Vezi definitia »

capioldáș, capioldáși, s.m. (înv.) camarad de serviciu; cardaș, coleg; tovarăș. Vezi definitia »