GĂGĂÚȚĂ, găgăuți, -e, s. m. și f. Persoană prostănacă, toantă. – Et. nec. Vezi definitia »

LUBRIFIÁNȚĂ s. f. proprietate a unui material de a putea fi întrebuințat ca lubrifiant. (< fr. lubrifiance) Vezi definitia »

SĂLÍȚĂ, sălițe, s. f. Diminutiv al lui sală. – Sală + suf. -iță. Vezi definitia »

CAZACÍNCĂ s. f. (Reg.) Dansul căzăceasca. – Din cazac. Vezi definitia »

APOGIATÚRĂ s. f. (muz.) ornament melodic din unul sau mai multe sunete, executate prin scurtarea duratei normale a notei precedente. (< it. appoggiatura) Vezi definitia »