ALBORÁDĂ, alborade, s. f. Compoziție muzicală instrumentală, inspirată din poeziile populare din Peninsula Iberică și care se execută în zori; albadă. – Din sp. alborada. Vezi definitia »

OGÍVĂ s.f. 1. Element arhitectural (întâlnit mai ales la construcțiile în stil gotic) format din intersecția a două arcuri de cerc care se întâlnesc în vârful unei verticale ridicate la o distanță egală de centrele lor respective. 2. Partea dinainte, ca o ogivă (1), a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete. [< fr. ogive, it. ogiva]. Vezi definitia »

CASOLÉTĂ s. f. 1. vas în care se ard parfumuri, mirodenii. ◊ cutie de metal în care se sterilizează feși, vată, instrumente medicale. 2. ornament în formă de vas din care ies flăcări, la arcuri de triumf, altare etc. (< fr. cassolette) Vezi definitia »

METEOROGRÁMĂ s.f. Diagramă reprezentând grafic un fenomen atmosferic observat în timp. [Var. meteogramă s.f. / < fr. météorogramme]. Vezi definitia »

ALBEÁȚĂ s. f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă. 2. Pată albă formată pe cornee; leucom; (impr.) cataractă. [Var.: (1) albéțe s. f.] – Din alb² + suf. -eață. Vezi definitia »