șiréglă, șirégle, s.f. (reg.) 1. partea de dinapoi a căruței sau carului; codârlă. 2. loitră. 3. grătar pentru nutreț fixat deasupra ieslei, la peretele grajdului. 4. (în forma: șiriglă) deschizătură în peretele grajdului, prin care se dă nutreț vitelor. 5. împletitură de nuiele, în formă de ladă, fixată pe sanie, în care se transportă nutrețul. 6. targă folosită la transportarea pământului, a minereului aurifer etc. 7. năsălie. 8. roabă de transport. 9. capră de lemn pentru transportarea plugului. Vezi definitia »

spârcâiálă, spârcâiéli, s.f. (pop.) 1. eliminare prin împroșcare de excremente, mai ales sub formă lichidă (mai ales la păsări); spârcâit. 2. excremente de pasăre, găinaț, spârcâitură. Vezi definitia »

NECRÓZĂ s.f. Alterare și distrugere a unui țesut ori organ viu, animal sau vegetal, în urma întreruperii circulației sanguine, a unei infecții, arsuri etc.; distrugere prin infecție a unui țesut viu; cangrenă. [< fr. nécrose, cf. gr. nekrosis – mortificare]. Vezi definitia »

LARINGOTRAHEÍTĂ s. f. inflamație a laringelui și a traheei. (< fr. laryngotrachéite) Vezi definitia »

SIAMÉZĂ s.f. Fotoliu dublu cu spătarele îndreptate în sens opus. [Pron. si-a-. / < Siam + -ez, cf. fr. siamoise]. Vezi definitia »