Definita cuvantului pălătui
pălătuí1, pălătuiésc, vb. IV (reg.) 1. a locui într-un palat, ca într-un palat; a trăi din belșug. 2. a locui împreună cu cineva.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pălătui
SUBSTITUÍ vb. I. tr., refl. a (se) situa în locul altuia; a înlocui. II. tr. 1. (mat.) a înlocui într-o expresie un element (sau mai multe) prin altul (sau prin altele). 2. (jur.) a desemna o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească averea în lipsa (sau la decesul) primului beneficiar. (< fr. substituer, lat. substituere) Vezi definitia »
plumbui, plumbuiesc v. t. (intl.) a împușca. Vezi definitia »
MANGĂLUÍ, mangăluiesc, vb. IV. Tranz. (Text.) A finisa țesăturile apretate cu ajutorului mangălului. – Mangăl + suf. -ui. Vezi definitia »
vătúi1 (pop.) s. m., pl. vătúi, art. vătúii Vezi definitia »
VÂNTUÍ, pers. 3 vântuiește, vb. IV. 1. Intranz. (Despre vânt) A sufla cu putere, vijelios. 2. Tranz. (În superstiții, subiectul fiind „vântul rău”) A face pe cineva să înnebunească sau să ologească. – Vânt + suf. -ui. Vezi definitia »