gîrlíță (-țe), s. f. – 1. (Înv.) Inel, lanț în formă de colier. – 2. Inflamare a gîtului, la porci. – 3. Gîscă sălbatică (Anser albifrons, Anser minutus). – Mr. gurliță. Bg. ogărlica, sb. ògrlica (DAR). Ca gîrlă și gîrlici, provine din sl. grŭlo „gît, gîtlej”. Vezi definitia »

BATISFÉRĂ (‹ fr.; {s} bati + gr. sphaira „sferă”) s. f. Nacelă sferică, etanșă, suspendată de o navă-bază și înzestrată cu echipament special pentru cercetări submarine. Construită de americanii C.W. Beebe și O. Barton (1930). Vezi definitia »

țapínă (-ne), s. f. – Cîrlig, cange. – Var. sapin(ă), țapin. Slov. capin (Candrea), legat de it. zappa, cf. tirol. zappîn (Miklosich, Fremdw., 80). Vezi definitia »

LÉNTĂ s.f. Cordon de mătase care se poartă în diagonal peste piept la solemnități de către suverani sau de posesorii unei înalte decorații. [< rus. lenta]. Vezi definitia »

chíclă s.f. (reg.) platou acoperit cu tufărișuri. Vezi definitia »