AREOLOGÍE s. f. (Lingv.) Studiu al distribuției ariilor dialectale pe un anumit teritoriu. [Pr.: -re-o-] – Din fr. aréologie. Vezi definitia »

STEREOTOPOGRAFÍE s. f. tehnică a întocmirii hărților topografice cu ajutorul stereorestitutoarelor la scări mici. (< fr. stéréotopographie) Vezi definitia »

CLITORIDECTOMÍE s.f. (Med.) Ablațiune chirurgicală a clitorisului. [< fr. clitoridectomie]. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

PARTENOGAMÍE s.f. (Biol.) Proces de fuzionare a două nuclee sexuale formate în interiorul aceleiași celule. [Gen. -iei. / < fr. parthénogamie, cf. gr. parthenos – fecioară, gamos – căsătorie]. Vezi definitia »