RUGÍNĂ, rugini, s. f. I. 1. Substanță brun-roșcată, poroasă, sfărâmicioasă, care se formează prin oxidare pe obiectele de fier. ♦ Pojghiță brună care acoperă uneori pietrele și care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele. 2. Obiect (de fier) vechi, prost întreținut; ruginitură, rablă. 3. Fig. Idee, teorie, mentalitate înapoiată, învechită. ♦ Om cu idei sau cu mentalitate învechită; retrograd. II. 1. Boală infecțioasă a plantelor, provocată de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifestă prin apariția unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescențe, împiedicând dezvoltarea normală a plantelor. 2. Plantă erbacee cu tulpina netedă, cu frunze lungi, țepoase, având la vârf o inflorescență cu flori mici, brune; pipirig (Juncus effusus). – Cf. lat. *aerugina. Vezi definitia »

adamáscă s. f., g.-d. art. adamascei; pl. - Vezi definitia »

COMPOTIÉRĂ, compotiere, s. f. Vas în care se toarnă compotul pentru a fi servit la masă. [Pr.: -ti-e-] – Compot + suf. -ieră. Cf. fr. compotier. Vezi definitia »

COAFÉZĂ, coafeze, s. f. Femeie care are meseria de a coafa. – Din fr. coiffeuse. Vezi definitia »

ALIDÁDĂ s. f. 1. dispozitiv, riglă gradată atașată unui instrument goniometric, pentru măsurarea unghiurilor. 2. parte mobilă a unui teodolit. (< fr. alidade) Vezi definitia »