mîță (-țe), s. f. – Pisică. – Megl. mață. Creație expresivă, comună multor idiomuri, cf. it. micio, v. fr. mite, sp. miz(o), germ. Mieze, bg., sb., cr. maca (de unde megl., ngr. μάτσιον, alb. matsë), v. Diez, I, 276; Cihac, II, 190; Meyer 263; Șeineanu, Semasiol., 177; Berneker, II, 1; REW 5557. Der. mîț, s. m. (pisoi); mîțesc, adj. (de pisică); mîțan, s. m. (pisoi, cotoi); mîțește, adv. (ca pisicile); mîțișor, s. m. (creangă de salcie în floare, servește drept ramură de palmier în Dumica Floriilor); mîțos, adj. (capricios). – Din rom. provine mag. móca (Edelspacher 19). Vezi definitia »

SUBTANGÉNTĂ s.f. (Mat.) Segment determinat de proiecția ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană și de intersecția tangentei la curbă în acel punct cu axa absciselor. [< sub- + tangentă, după fr. sous-tangente]. Vezi definitia »

NEOLINGVÍSTICĂ s.f. Curent lingvistic creat de lingviștii italieni Bertoni și Bartoli, ale căror teorii se întemeiază pe idei ale idealismului lui Vossler și ale geografiei lingvistice. [< it. neolinguistica]. Vezi definitia »

DRAGLÍNĂ s.f. Mașină cu o cupă fixată la capătul unui braț lung și ușor, folosită mai ales la săpatul pământului sub nivelul terenului pe care se deplasează. V. excavator. [< engl., fr. dragline]. Vezi definitia »

TELEGONDÓLĂ s. f. teleferic cu cabine (gondole) de capacitate mai mică, cu dispozitive de fixare temporară la cablul tractor. (< tele¹- + gondolă) Vezi definitia »